Iată că a venit şi luna septembrie. Vacanţa s-a sfârşit... elevii se reîntorc vrând nevrând din nou în băncile şcolilor, împinşi parcă de aerul tomnatic cu miros de flori proaspete ce se va simţi în curtea fiecărei şcoli pe 15 la jumătatea lunii. Dacă unii au mers la munte pentru a se delecta şi a-şi reface propriile forţe, loc unde unele school girls s-au cocoţat pe stânci în fuste mini pentru a se poza în poziţii cât mai naturale ca să „iasă super mişto” pentru contul de pe hi5, alţii se pot lăuda că au gustat din plin brizele de la malul mării sau că au aruncat PET-uri şi ambalajul cărnii de mici prin cotloanele împădurite ale patriei.

Că unii copii de şcoală generală îmbrăcaţi în verde şi echipaţi cu saci de unică folosinţă sunt duşi la sfârşitul trimestrelor pentru a strânge ceea ce s-a adunat de peste an pe verdeţurile de pe lângă comunitatea în care locuiesc, nu este un secret. Cu toţii ştim cu câtă iscusinţă se produc astfel de “binefaceri” în folosul naturii, scopul acestora fiind doar ajutorarea bieţilor oameni cu funcţii care în pline campanii electorale pun şi ei mâna pe o lopată la şto alături de micuţii ecologişti, etalându-şi parcă experienţa acumulată în Mercedes-urile de servici şi punându-şi speranţa în cei care îi văd la tembelizor că îi vor vota în campaniile electorale respective.

Însă secretul l-ar reprezenta faptul că s-ar schimba multe în generale respectiv licee dacă s-ar pune mai mult accentul pe o informare mai detaliată şi mai complexă referitor la subiect la orele în care elevii stau degeaba, pe la info, ed. fizică sau diriginţie, când băitanii mai mari joacă barbut pe banii de covrigi sau când cei mici gustă din laptele gros şi lung lipit de peretele clasei care arată jalnic datorită conducerii. De ce spun că s-ar schimba mai multe? Pentru că tot din cauza mititeilor de şcoală nouă e mizeria de care vorbesc. Dânşii merg la fiecare sfârşit de weekend la grătare unde mănâncă bine, trag vânturi, beau beri, râgâie şi alte cele. Când spun şi alte cele, mă refer aici la finalul acelor întâlniri de duminică, la acele acţiuni ce se lasă cu gemete fierbinţi şi cu nenumărate prezervative de unică folosinţă ce le poţi vedea din avion pe jos. Aici intervine şi educaţia de acasă. Dacă ar fi prezenţi cei 7 ani, i-ar determina să cumpere pe lângă acea cutie de prezervative (cumpărată din vechiul prieten Kaufland) cu miros de căpşuni datorită frecărilor aferente şi o pungă mare de 50 bani unde pot intra cu uşurinţă resturile mâncărilor şi preferinţelor fiecăruia, ca la urmă să fie aruncată într-un loc special amenajat de cei de la curăţenie.

Fiecare merge pe interes în acest lanţ. Exact ca şi în politică sau alt domeniu de activitate. Viaţa este însăşi un interes. Tot ceea ce ne înconjoară, iubita, şefii de la servici, profesorii universitari, doctorii de familie, reprezintă interesul. Copii merg cu mare drag la activităţi de curăţenie a mediului alături de doamnele diriginte sau învăţătoare pentru că ştiu că au de câştigat timp liber şi nu de tocit prin aerul îmbâcsit de „parfumuri” masculine în clase (nu că de la fete nu miroase... e doar intuiţia), aleşii locali pun mâna pe grebla în faţa pâlniei celui de la TeVeu în speranţa strângerii a încă câtorva voturi din partea botaniştilor care cred că dacă vor vota acel specimen vor mânca mac prin oraş şi putea da cu limba la colţ de bloc iar directorii de şcoli abia aşteaptă un astfel de eveniment pentru a putea da roiul acăsucă încă de dimineaţă, 8 ore pe zi de servici fiind trecute doar pe cartea de muncă, ele neexistând în realitate.

Piesa lui Răpciune este una nou nouţă ieşită pe piaţă vara aceasta, plină de energie. Aparţine celor de la Rimini Project şi se intitulează „No More Goodbye”. Aşadar spune la revedere vacanţei şi distracţiilor pentru că ele s-au sfârşit. Adună-ţi forţele, respiră adânc, fă-ţi rost de bună dispoziţie pentru că urmează încă un an de chin în care vom încerca să ne suportăm profesorii, nesuferiţii de colegi, vânzătoarele de la magazin, unii pe alţii. Take care of you & goodbye!