gekos.blogsite.ro - Blog GEKO's Personal Blog : Un vis devenit realitate...

Un vis devenit realitate...

08 Nov 2009 - 19:29:03

Totul începe intr-o zi de primavară. Ca de fiecare dată de când venea de la şcoală işi arunca ghiozdanul într-un colţ al camerei apoi se odihnea aşezându-se în pat cu aceleaşi gânduri triste.De fiecare dată alegea să viseze iar visând,fără voia ei,somnul o cuprindea şi o ducea într-o lume cu totul fantastică, o lume în care grijile dispăreau, unde totul era aşa cum îşi dorea să se intâmple şi în viaţa reală.În aceste vise l-a întâlnit pe el care îi părea a fi un om foarte deosebit.L-a cunoscut într-o zi minunată de vară pe marginea lacului, loc pe care îl frecventa foarte des, era unul dintre locurile ei preferate. Privirile lui insistente o facea să roşească deoarece era o fire mai timidă.Totul i se părea a fi o coincidentă.A crezut că a fost dragoste la prima vedere şi aşa a fost să fie.
El a considerat că trebuie să facă un prim pas pentru a o cunoaşte.Cu paşi grăbiţi s-a aşezat lângă ea. Era foarte emoţionată deoarece tipul de care tocmai se indrăgostise era lângă ea neştiind cum să o bage în seamă. Învingându-şi teama a hotărât să fie ea cea care face al doilea pas:
-Bună!
-Bună!
-Frumoasă privelişte nu?
-Da, într-adevăr.Acest loc este unul dintre cele mai frumoase peisaje ale oraşului.
-Da, este adevarat
Era foarte nerăbdătoare să afle cum il cheamă aşa ca hotărâse să îl întrebe.
-Cum te cheamă?
-Ionuţ,dar pe tine?
-Maria.
-Frumos nume.
-Multumesc.
Se uita foarte atentă în ochii lui, era un tip deosebit, simtea că este aşa. Vocea lui era foarte blândă.Era cum işi dorea: înalt, brunet cu ochi albaştrii.Simţea că un sentiment puternic îi lega.Era hotărâtă să îl cunoască foarte bine, să intre in viata lui şi el în viaţa ei.Considera că şi el avea aceleaşi gânduri însă nu a fost aşa.O linişte se aşternuse între ei până la următoarea întrebare care a fost adresată de el:
-Aştepţi pe cineva?
-Nu, nu aştept pe nimeni.
În asemenea locuri prefer să fiu singură punându-mi în ordine gândurile, dar tu aştepţi pe cineva?-Da, îmi aştept prietena.În acel moment nu ştia ce să mai zică, rămăsese surprinsă. Credea că ceva avea să fie între ei, dar nu, totul era imposibil. În acel moment se ridicase de pe bancă şi a dat să plece insă el nu ia permis.Se uita în ochii lui şi îi venea să plângă deoarece sentimentele ei creşteau în fiecare moment petrecut alături de el.
-De ce vrei să pleci?
-Pentru că...pentru că consider că numai am ce face aici.
-Dar ce s-a întâmplat?
Eu ti-am răspuns la întrebarea pe care mi-ai adresat-o iar acum vrei sa pleci.De ce?
-Pentru că...
Şi în momentul acela s-a desprins de mâna lui şi a fugit fără să se uite incotro aleargă.El o tot striga dar ea nu vroia să îi răspundă.Vroia să îi povestească cuiva cele întâmplate însă nu avea cui, deoarece prietenii ei era foarte puţini, ea fiind o fire foarte închisă în ea,aşa că hotărâse să meargă singură pe stradă fără să îi pese de cei din jurul său.Simţea nevoia să plângă.Totul în jurul ei era pustiu.Credea că avea să întâlnească marea dragoste, credea că el are să fie, însă nu a fost aşa.Cu greu a trecut peste acea noapte, timpul trecea foarte greu, secundele erau minute iar minutele se transformau în ore.În ziua următoare era decisă să meargă în acelaşi loc unde l-a cunoscut, ceea ce şi făcuse.Se aşezase pe aceeaşi băncuţă, gândindu-se la cele petrecute cu o zi în urmă.Privind spre locul în care a stat el a observat câteva rânduri scrise cu pixul, care acum o zi nu erau scrise.A incercat să citeasca însă nu se întelegea bine deoarece se vedea şters.Acele rânduri erau scrise de el : " Îmi pare rău că răspunsul pe care ţi l-am dat nu era acela pe care ţi-l doreai.Nu credeam că totul avea să se termine aşa."Alături de aceste afirmaţii era scrisă şi adresa lui de e-mail pe care a notat-o în telefon.Se îndrepta grăbită spre casă, vroia să poată intra cât mai repede pe internet ca să poată vorbi cu el, considera că era ultima sa şansă de a vorbi cu el si de a-şi cere scuze.Ajunsă acasă si-a aruncat repede ghiozdanul în colţul camerei şi a aprins calculatorul.L-a adăugat în lista de prieteni iar după câteva minute ia dat şi accept.Era foarte emoţionată şi din această cauză hotărâse sa nu îl bage în seamă deoarece îi era şi ruşine şi hotărâse să îl lase pe el să fie cel care o bagă în seamă.Nu după mult timp o băgă în seamă.
-Bună!
-Bună!
-Ce s-a întâmplat ieri?
De ce te-ai purtat aşa cu mine?
Te aşteptai ca răspunsul să fie altul?
-Poate că eu mi-am imaginat prea multe de la prima întâlnire şi nu mă aşteptam ca răspunsul să fie acela, insă trebuie să accept realitatea aşa cum e ea, cu bune şi rele.
-Dar poate şi eu simt ceva pentru tine.Ştiu că un sentiment puternic m-a atras lângă tine.Dacă nu ar fi fost aşa nu m-aş mai fi aşezat lânga tine.
-Nu ştiu dacă tot ce spui tu este adevărat insă tu m-ai făcut să îmi pierd minţile,dar tu ai o prietenă şi nu pot interveni între voi.Aşa mi-a fost dat, să sufăr.
-Da, am prietenă însă lucrurile dintre mine şi ea nu sunt chiar aşa cum mă aşteptam să fie.
Şi din acea zi au tot vorbit zile şi nopţi întregi.Era din ce în ce mai sigură că ceva avea să se înfiripe între ei.În fiecare zi el avea certuri mari cu prietena,insă ţinea şi la ea, poate nu aşa cum se aştepta ea,iar el nu vroia sa o dezamagească.Simţea că pe zi ce trece acel sentiment devenea din ce in ce mai puternic.Începuse să devină o poveste de iubire aşa cum numai in filme vedea.Certurile dintre el şi prietena sa devenise din ce în ce mai dese.Îl simţea foarte trist şi supărat.Făcea tot posibilul să îi fie alături chiar dacă mai erau şi momente în care o ruga să îl lase singur pentru a-şi pune în ordine ideile.Era hotărâtă să îl ajute cu ce poate, chiar dacă ar fi fost nevoie de mari sacrificii.A venit şi ziua în care el a hotărât să se despartă de prietena lui.Simţea că numai poate să o ţină din certuri în certuri, ştia că firul ce îi lega cândva s-a rupt însă asupra acestui lucru existau şi semne de întrebare deoarece ea se gandea că poate si ea a participat la despărţire fără să îşi dea seama ,deoarece intrase în viaţa lui întâmplător şi nu dorea ca ceva să se distrugă din cauza ei.Dupa câteva zile de la despărtire i-a spus foarte clar şi sincer ceea ce simţea pentru ea.
-Acum că am trecut şi peste acest hop am să îţi spun sentimentele pe care le am acum faţă de tine.
Emoţiile deveneau din ce în ce mai mari deoarece urma să îi spună ceea ce dorea să audă de mult timp.
-În ultima vreme am observat că sentimentele mele pentru tine devin din ce în ce mai puternice.Şi acum îţi mai simt mirosul de trandafir pe care l-ai lăsat în urmă.Îţi mulţumesc că mi-ai fost alături în aceste momente dificile pe care le-am trăit.Apreciez.
-A fost o plăcere să te am lângă mine.Tu şti ce simt eu pentru tine şi sunt dispusă să te aştept oricât este nevoie.Eu îţi împărtăşesc aceleaşi sentimente.
-Da, ştiu ce simţi pentru mine de aceea numai ezit şi am să te intreb dacă vrei să fi prietena mea.Era cel mai fericit om de pe pământ.I se îndeplinise visul pe care îl avea de când l-a cunoscut.Bucuria era prea mare aşa că o sunase pe prietena ei să îi povestească tot ce i se intâmplase după care ia răspuns lui Ionuţ.
-Da vreau.În momentul acesta sunt cea mai fericită, nu îmi vine să cred ceea ce am citit.Ionuţ crede-mă că nu am să te dezamăgesc niciodata.Nu vei regreta că m-ai cunoscut.
-Vreau să ne întâlnim astăzi dacă se poate.
-Da, sigur, unde vrei tu şi la ce oră vrei tu.
-Nu!Am să te las pe tine să alegi locul şi ora.
-Bine!Ne întâlnim la locul unde ne-am cunoscut, pe băncuţa noastră la ora 17.00.
-Perfect.Ne întâlnim acolo, acum te voi lăsa să te pregăteşti.
Nu realiza că totul i se intâmpla chiar ei,totul îi părea un basm, o poveste cu o prinţesă şi un prinţ a cărui sfârşit era unul fericit.Părinţii erau foarte miraţi deoarece rare erau clipele în care o vedeau fericită.În acelaşi timp cu ea se bucurau şi ei deoarece îşi iubeau fiica prea mult iar tot ce i se părea ei a fi frumos li se păreau şi lor.
-Se pare că ceva sau cineva ţi-a schimbat starea de spirit pe care o aveai acum cateva zile.
-Da mamă, sunt fericită.Se pare că într-un final mi-am găsit şi eu alesul.
-Mă bucură faptul că te văd fericită, rare sunt momentele în care ai starea aceasta bună.Ai grijă de tine şi întotdeauna să iei deciziile corecte.
-Da mamă, îţi mulţumesc că îmi eşti alături tot timpul.Te iubesc mamă.
-Şi eu fata mea.
Văzând cât e ceasul, nici nu mai stă pe gânduri şi plecă de acasă.Ajunsă la locul stabilit a fost nevoită să îl aştepte, deşi nu i se părea normal ca o fată să aştepte un băiat dar trecu cu vederea.Timpul trecea iar el nu venea.Afară se întunecase.Era ceasul aproape 18,30, iar el nu apărea.După câteva minute îi sună telefonul,era el.
-Bună!
-Bună!
-Ce faci?De ce întârzii?
-Numai pot să vin la locul stabilit, dar te rog vino până la mine s-a întâmplat ceva.
-Sunt foarte dezamăgită de tine Ionuţ.Te credeam un băiat cu capu pe umeri,serios.
-Nu lua decizii pripite.Vino la mine şi ai să vezi ce s-a întâmplat.
-Este ceva grav?
-Poate.Te aştept la mine.
Şi în acel moment i-a închis telefonul.Era foarte foarte speriată.Vocea îi tremura în timp ce vorbea cu el la telefon.Era neliniştit,îl simţea.Ajunsă în faţa uşii lui,cu puţine emoţii bate la usa.Nici nu apucă să bată de doua ori că îi şi răspunde.Grăbit, îi pune repede mâna la ochi şi o conduce înăuntru.Nu vroia să îi spună nimic din ce se petrecea.A condus-o într-o cameră întunecată.Nu se vedea nimic în jur, dabea dacă îl zărea pe el.
-Ce se întâmplă?
-Nimic.Ai încredere în mine.
-De ce m-ai chemat aici?
-Nu te grăbi,toate la timpul lor.Aşteaptă-mă două secunde te rog.
Nu vedea nimic, era foarte întuneric în jur.Era cuprinsă de un fior de teamă.Îl auzea cum umblă prin casă însă nu înţelegea ce face.
-Esti gata?
-Pentru ce?
-Pentru marea surpriză.
-Ce surpriză?
Iar în momentul acela a aprins lumina.Era înconjurată de trandafiri şi petale de trandafiri roşii.Rămăsese cu adevărat surprinsă.-Îţi place?-Sunt foarte surprinsă de ceea ce văd.Nu mi s-au mai făcut asemenea surprize niciodată.În momentul acela l-a luat în braţe şi l-a sărutat.Era ceva de vis.Nu credea că poate fi atât de romantic.Fusese o seară de neuitat.Nu îi putea mulţumi prin cuvinte pentru ceea ce făcuse pentru ea.Aşa au fost toate clipele petrecute alături de el,frumoase şi pline de surprize plăcute.
-Trezeşte-te!
-Nu!
-Este timpul să te duci la şcoală.
-Ce şcoala? Eu vreau să mă întâlnesc cu Ionuţ!
-Care Ionuţ?
Atunci realizase că totul a fost doar un vis.Un vis ce nu avea să devină niciodată realitate.Văzând că nimic nu este adevărat a decis să îşi continue viaţa pe care o avea şi înaintea acelui vis.Ca în fiecare zi urma acelaşi drum spre şcoală, totul era neschimbat.Într-o zi decise să rămâna în casă şi, stând în pat auzi soneria telefonului ei.
-Bună!
-Bună Alexia.
-Ai timp liber pentru o plimbare în parc?
-Da,sigur.
-Bine, atunci ne întâlnim în faţa şcolii la ora 17:00. Este bine?
-Bine, ne întâlnim acolo la ora 17:00.
Dupa o oră mai târziu a ajuns în faţa şcolii.Alexia era acolo aşteptând de ceva timp.
-Bună!Scuză-mi întârzierea.
-Nu este nici o problemă.Mergem!?
-Da.
Povesteşte-mi ce s-a mai petrecut pe la şcoală.
-Nimic nu s-a schimbat, aceeaşi monotonie, cu excepţia faptului că de astăzi avem un nou coleg.
Era curioasă să afle cine este.În timp ce mergea pe marginea lacului ia zărit pe colegii ei..Printre colegii se afla şi tipul cel nou.Era înalt,brunet,cu ochi albaştrii, şi era sigură că îl mai văzuse.Apropiindu-se de grup Alexia a decis să le facă cunoştinţă.
-Ionuţ ea este Maria, Maria el este Ionuţ.
-Încântată.
-Încântat şi eu.
-Ne-am mai văzut?
-Nu cred, dar chipul tău îmi este foarte cunoscut.
Din acel moment sau îndepărtat de grup pentru a se plimba pe marginea lacului şi ca să se cunoască mai bine.Din vorbă în vorbă ia povestit despre unul din visele lui pe care l`a avut de curând.Multe din momentele petrecute în visul său erau asemeni visului ei.I se părea o foarte mare coincidenţă şi nu credea că visul putea deveni realitate.Deşi nu îi povestise visul ei, el o asemana cu acea fată din vis.Era: timidă, misterioasă, şatenă, cu ochi negrii pătrunzători care aveau un farmec aparte.Ceva îi lega.După acea zi începuse să se întâlnească mult mai des, iar după ceva timp şi-a dat seama că visul devenise realitate, că el era acel băiat din visul său.
Şi în prezent sunt împreuna. El a fost cel care a reuşit sa îi alunge singurătatea din suflet şi să il umple cu multă bucurie.

silvia · 630 vizualizari · 3 comentarii