Dragii mei, în cele ce urmează voi trage un semnal de alarmă tineretului de astăzi cu privire la neglijarea acestuia din toate punctele de vedere asupra sănătăţii organismului nostru. Neglijarea la unii este totală (în cazurile extrem de nefericite care pot duce la deces uneori) sau parţială (cazuri fericite şi nu numai).

Începui luna ianuarie a anului curent în forţe proaspete din dorinţa extremă de a trece cu bine de s(tr)esiunea ce avea să bată la uşă cu scopul de a "intra în Cartea Recordurilor", reuşind fără doar, poate şi cu siguranţă să termin semestrul I al facultăţii care mă face sa mă scol aproape zilnic cu cocoşu'n cap precum odinioară, fără vreo restanţă la activ. Nu de alta dar vreau să văd şi eu cum se simte acel student care nu se află-n oală cu ceilalţi care sunt "studenţi adevăraţi". Toate bune şi frumoase. Învăţăm ca la carte. Până într-o zi când mi se plânge o colegă de grupă (probabil de aceeaşi breaslă) că i se umflase una din măseluţile ei albe şi curate datorită domnului Castor ce a contribuit la scoaterea pe piaţă a noii reţete Colgate. Deci infectată fata. Cu infecţie aferentă. Încercăm să calmăm "reţeta" (ptr. străini - aşa le spun eu fătucilor cu buci / prietenii ştiu deja de ce) cu fraze atipice, cum numai la monsieur ai sa găseşti: un sfat bun, restul (nu) glume. Problema vine imediat în cele ce urmează, adică în ziua următoare. Mă trezesc cu faţa dreaptă - faţă spate (probabil) la fel de "balonat" ca cea de deunăzi. Am stat şi m-am tot cotilit.. să fie din cauza unui virus transmisibil, deşi pe Yahoo! Messenger nu prea avea ea cum să mi-l transmită, ori poate că sfaturile mele au fost mult prea la mişto, si lăudăroase cum că eu n-am avut probleme de mic... în domeniu. Una peste alta, ne fofilim bine de cu dimineaţă, mâncăm ceva şi ne punem la invăţat. Mai pe la amiază ne apucă un somn... de boală caracteristic. Ne bagăm în pătuţ "vreo' 2 ore". Hai cu persoana I. Când să mă trezesc, hop că visam cum că mâncam o prună mare şi coaptă sub un nuc uscat în Paradis cu Eva. V-am minţit. Nu a fost nici un vis, era măseaua mea care-şi făcuse de cap odată cu trecerea timpului dormit & lenevit alături de căldura ce m-a abordat imediat ce am ajuns sub plapumă.

Unde vreau să bat eu defapt copii mei... Am ajuns în cele din urmă la doctor... datorită faptului că antibioticele nu îşi făceau efectul dar şi din povestirile unui membru din familie, şocante, care spuneau că mulţi oameni mor din astfel de infecţii şi măsele netratate. Şi a dat şi exemple de vecini de bloc care au dat colţul datorită acestui fapt. Ce e mai interesant e că şi la doctor când am ajuns, şi dumnealui m-a tratat regeşte lăsându-mă să mă întind pe a lui "canapea de piele" şi mi-a mai povestit încă una. De povestit nu v-o voi povesti, vă plictisex. Prin urmare, am ajuns la o concluzie. Mi-am dat seama că dacă nu au ai tăi grijă de sănătatea ta mergând la diferite controale cu tine de mic, fie ele periodice sau anuale, se lasă cu urmări pe mai târziu. Şi nu mă refer aici doar la cele stomatologice. Aşadar dragii mei, dacă vă spune vecina că o doare-n cot, sa nu o credeţi, ca a doua zi să nu vă molipsiţi şi voi. Trăim într-o eră în care facturile & minutele la telefon ne joacă feste, microbii mişună peste tot şi se înmulţesc de milioane de ori mai rapid, E-uri avem până şi în pâine, amelioratori şi acizi citrici ce dăunează în timp organismului găsim şi în mult vestitele sucurile naturale 100% (pe naiba!), de viruşi dăm la mai tot pasul - şi în pat cu nevasta (altuia), bacterii, molecule...bla... Deasemenea, trăim într-o eră în care la fete baza se pune pe numărul de băieţi trecuţi prin carneţelul personal/canapea (minore/adulteriste), pe culoarea blugilor noi cumpăraţi de colega de bancă (invidie), pe fardul de la "Eivon tuh!" cumpărat cu stil şi tact... iar la băieţi, pe numărul "reţetelor", al banilor din portofelul burduşit de la buzunarul din spate ce face ca fundul să fie mai arătos în societate, culoarea maşinii şi altele. Sfatul meu personal cel dintâi dar nu cel din urmă este acela de a avea cât mai mare grijă de noi cât şi de cei din jur atât sufleteşte cât şi trupeşte, ca mai târziu urmaşii urmaşilor noştri să fie mândri de generaţiile ce s-au stins odinioară, noi cei care ducem neamurile mai departe, cu greu după necazurile fiecăruia. V-am pupat, m-am semnat şi... să-mi fiţi sănătoşi!