Luna lui Cuptor. Lună caldă de vară, aparent liniştită. Liniştită printre oamenii de rând, agitată şi... suficient de fierbinte printre unii cu rang mai înalt, mai ales pentru cei ce sunt luaţi în vizorul celor de la DNA sau de proprii colegi în alte cazuri. Dacă în primul caz, investigaţiile ulterioare lasă de dorit şi de cele mai multe ori anchetele se termină cu final fericit atunci când învinuitul spune "STOP!", în cel de-al doilea exemplu, treburile stau altfel. Şi altfel stau lucrurile când eşti arătat cu degetul că pe lângă faptul că nu ai făcut nimic de când ai intrat în noua funcţie dar că probabil doar vârsta e de vină şi implicit şi lipsa de experienţă, mai eşti acuzat şi că ai gestionat în moduri "secretoase" un buget căcăcios, buget care e mult prea mic faţă de cerinţele noastre, de care noi românii, noi tineretul, noi... viitorul ţării... am avea nevoie. Şi nu direct aşa cum am vrea cu toţii, ci indirect prin alcătuirea unor programe naţionale fiabile şi accesibile tuturor sau prin modernizarea unor chestii şi ele părădite şi prăpădite odată cu trecerea vremii. Probabil aţi ghicit deja. Da, mă refer la doamna Ridzi, fosta doamnă ministru al MTS-ului.

Ministerul Tineretului şi Sportului este după mine, o mare turmă în care oile îşi cresc păstorii şi nu invers, iar lupii care vor să muşte din ogrăzile altora nu reuşesc de fiecare dată. Doamna în cauză a fost o fire mult prea firavă ca să poată face faţă unor lichele care ştiu numai să dea din gură atunci când invidia întrece orice limită. Este destul de interesant modul în care au fost admişi şi selectaţi unii pentru a lucra într-un minister şi aici nu fac excepţie nici cei din celelalte instituţii ale statului precum... Parlamentul sau Guvernul. Dar reîntorcându-ne la MeTeSe-u, el se află pretutindeni în media, pe pagina principală a ziarelor şi a unor tabloide chiar, dar şi la televiziuni sau radiouri. Ce e de remarcat e că lângă fata de la pagina 5, în unele tabloide naţionale se poate să apară şi ceva politichie şi nu doar prostie şi babe care îşi satisfac poftele cu câinele din ogradă ca în alte numere. Şi aşa cum ne-am obişnuit, nu dăm nume. Dar e ridicol, într-o ţară în care vrem cu toţii să înaintăm şi să avansăm atât financiar cât şi pe planuri psihologice, noi ne mândrim cu clasa mult prea inferioară, cu nebunii ţării care tăie şi spânzură cu discernământ. Şi culmea, dacă fetele apar la pagina 5, nebunii apar la ora 5. Probabil suntem o ţară de nota 5, de ţinta golanului iar şansele acesteia de a se redresa în vreun fel sunt minuscule, posibilitatea observării acestora şi evidenţierea lor înspre soluţionare rezervându-se doar unor categorii de oameni care deşi poate deţin un microscop în proprietate personală, se fac că sunt orbi de-a binelea.

Conform unelor surse, demne de încredere cică! doamna Monica Iacob Ridzi s-a folosit de funcţia sa pentru a-şi rezolva unele probleme în scopuri personale şi este învinuită şi pe lângă altele de delapidare şi abuz în serviciu. Dar ce mi s-a părut cu totul şi cu totul deplasat, a fost acel zvon spus în vânt de unii mai mici care spunea că a cheltuit mult prea mulţi euroi într-un program ce era destinat tineretului şi care mai mult ca sigur avea nevoie de fonduri consistente pentru a-l putea face realizabil. Şi ce mai e interesant e că sportul în România se află pe o poziţie înaltă, MTS-ul primind finanţări de-a lungul anilor din partea statului destul de consistente. Făcând o comparaţie nesimţită dar adevărată, Ministerul Culturii şi Cultelor spre exemplu, este foarte puţin vizibil pe ierarhia imaginată de mine dar acest lucru se datorează tot acestor lichele care sunt de acord cu vocea poporului care crede că datul cu şutul în minge e mult mai de folos decât mersul la teatru sau alte activităţi de genul. Şi uite aşa se face că avem stadioane şi echipe locale în aproape toate oraşele tării, dar locuri amenajate special pentru activităţi culturale ce ar trebui să se evidenţieze într-o ţară cu atăţia dăştepţi fătaţi peste noapte ba.

Acum... problema stă astfel. Dacă aş avea cum să preiau vocea poporului (apelând la Harry Potter) şi să o piperez pe alocuri cu foarte mare iscusinţă cu scopul de a realiza o frază cu un semn al întrebării la urmă ar fi ideal. Ar ieşi o întrebare retorică destinată mai marilor domni cu cacacravate la piept: Dacă aţi ştiut că... e mult prea tânără, cu multe lacune în domeniu la ce mama naibii aţi mai ales-o ca ministru? Dar mă întreb... de ce să mai pun astfel problema... când acum în momentul redactării articolului, aflaşi că o altă feministă la fel de jună pe nume Plăcintă îi ia locul şi care mâine se va aşeza graţios pe cel mai înalt scaun al instituţiei?! Oare o fi la fel de dulce? O fi cu brânză? Noi nu avem de unde şti. Doar domnii parlamentari o s-o deguste într-o căsuţă bătrânească dintr-un muzeu de modă veche-n perioada imediat următoare alături de actuala Britney Şpriţ a Turismului. Şi nu toţi, ci doar aceia care au umblat şi care încă îşi “freacă duda?!” cu o altă mare demnitar... Elena Udă. Ăăă... Urdă. ĂăĂă... Mă scuzaţi. Udrea. Elena Udrea. Una bună şi blondă. E pe primul loc. Pe al doilea e Marina Dima piţipoanca care stă degeaba în emisiunea ăluia de pe Antena2 (Răi da' buni) de se câcâie până afli ceva de la el, întotdeauna picior peste picior şi zâmbind în exces în televizor(ul) din platou. Are noroc că e simpatică, aşa cum e ea cu talente-n freză. Dacă cârcotaşii de la Prima atrag hormonii patriei cu cele 2 bebeluşe, Antena ne sufocă cu blonda precizată iar mai nou pe ProTV şi Sport.ro vedem "Goluri şi goale". Deci admiratorii genurilor au în sfârşit un motiv bun de a plăti cablul TV. Şi mai vrei să ai pretenţii de la proprii copii pe mai târziu...

Hai gata, că mi se urcă... şi nu mai coboară... Un singur lucru e cert. Noi tinerii trebuie să înţelegem şi să extragem ideea principală din această tevatură naţională. Nu avem şanse să fim văzuţi de sus niciodată şi să luăm locul boşorogilor, loc unde doar ei deţin ciocanul şi masa de lemn în care bat neîncetat de ani de zile. Nu avem şanse de un servici mai bun nici dacă actuala guvernare ar fi formată din tineri cu iniţiativă. Nimeni nu ne are grijă şi ‘nimic’ va dăinui veşnic în buzunarele noastre...