În postul anterior, cel legat de muzică trance – respectiv Piesa trance al anului 2009, am prezentat sau mai bine spus v-am prezentat (şi asta pentru că nu scriu pereţilor) cea mai bună piesă trance care după părerea mea va rămâne în topul meu până la sfârşitul anului. Dacă atunci vă împărtăşeam şi vouă ritmurile unei piese de gen trance, astăzi a venit vremea să descopăr şi totodată să vă share-uiesc şi vouă o piesă house. Parcă o şi aud pe mama care îmi tot spune: „asta nu e muzică haus ci haos curat!”. Eh, la aşa ani, aşa ureche muzicală. Şi întâmplarea face că astăzi împlineşte 49 de primăveri şi profit prin acest intermediu (nu că mi-ar citi blog-ul, dar...) îi urez viaţă lungă alături de unicul ei băiat şi la cât mai multă libertate în exprimare ca şi până acum. Şi nu, nu o să îi dedic o piesă de-a Margaretei Clipa sau de-al vreunui interpret care suflă-n vreo trompetă aurită din străbuni, ci... măcar astăzi să mă lase sau dau muzica mai tare. După cum spuneam anterior, sunt foarte puţini (din păcate pentru unii, din nepăsare pentru alţii) care apreciază muzica adevărată şi aici nu mă refer la cea de bazar sau din şatrele de ţigani ce trăiesc în munţi alături de Obama&Osama. Muzica „adevărată” este doar aceea care ridică un stadion în picioare, aceea care atunci când alături de mii de lasere, efecte speciale şi fumuri de sute de culori, roboţi şi alte mici ciudăţenii de ultimă oră te face să vibrezi până la cel mai ascuns sentiment din tine. Ca să nu mai zic că... dacă sunt prezente şi persoane mai... „deocheate” şi... câteva întăritoare la bord, te simţi ca în Paradis. De apreciat sunt aşadar doar acei DJ-i care mixează ore în şir în faţa fanilor, care timp de 9 ore fac doar câteva pauze scurte şi care întotdeauna încearcă să transmită un mesaj folosindu-se de influenţele pieselor difuzate în acel moment. Sunt de apreciat doar ei... nu şi maneliştii de astăzi care plătesc un amărât de „ţăran opărit” (>: *< Georgiana) cu o pâlnie de calitate inferioară să-i filmeze cântând fals în Mercedes-uri C Class alături de câteva piţipoance clasate pe locurile 1 2 şi 3 pe site-urile aferente acestor miracole ale naturii. Boite până-n dinţi şi talentate natural doar de la mama natură. Împuţite şi totodată frumos mirositoare de la zeci de metri, că-ţi vine să le torni cu butoiul plin de esenţe din cap până în picioare, ca... atunci când vor da colţul să miroase a gagică beton şi în sicriu. Nişte cocălari adevăraţi (mai nou... mă conformez dicţionarului vremii...) care la TV sau în videoclipuri nu par decât nişte îngeraşi cuminţi şi cu aripi frânte, dar care în realitate sunt nişte mafioţi cu „tălpile arse”. Nu spun că DJ-ii (şi aici mă refer doar la cei mai mari ai lumii, nu şi lichelele noastre locale ori naţionale) ar fi pâine sfântă. Cu siguranţă că şi ei trag câte-un miligram de praf alb pe-o nară înaintea concertelor sau înaintea vreunui act sexual cu vreo minoră dintr-un club ce-l deţin. Dar măcar videoclipurile sunt decente (marea majoritate) şi nu îşi arată vilele cu piscini, garajele pline de tiuning băi ţărane de la oraş sau cum aruncă cu euroii la o nuntă precum fac maneliştii din ţara noastră mică. Bine că mai pleacă prin afară şi ne mai pun o pilă ca să fim „bine” primiţi la lucru. Oricum statutul de român în afară a fost dintotdeauna acela de sclav, dar de când dânşii cerşesc pe unde pot mai peste tot se pare că stăm şi mai bine cu aprecierile. Şi te mai miri că eşti român. Şi te mai întrebi şi de ce te-ai născut aşa.
      În campania ce vine voi vota PSD că întotdeauna. Cred în Geoană şi în capacitatea lui mentală şi sper că va schimba din rău în mai puţin rău starea României actuale care momentan este în comă. Dar până să ajungă la... etică şi bunele moravuri ale cetăţenilor de rând... tind să cred că vor mai trebui să mai termine mandatul de preşedinte încă vreo 200 de suflete şi poate nici atunci... Sau poate nu... asta dacă va ieşi paralelipipedul de Meir. Da da! Cum? Nu ai ştiut? Desigur! Cel cu nume de napolitană (naty) candidează la preşedinţie. El nu ştie cum se numeşte numele imnului naţional şi el vrea să schimbe soarta a milioanelor de români ce speră la mai bine aici, acasă. Penibil. De-a dreptul.
      Şi trecând la oile noastre şi... ca să fiu maleabil şi... pentru că vreau să am puţin respect şi faţă de DJ-ul mea preferat – Tristan Garner, un tip ce a scos o piesă cu o englezoaică teribil de bine talentată ce mixează excelent la vârste zic eu fragede... voi prezenta 2 piese, nu una precum v-aţi obişnuit deja. Una cea a anului 2009, cea mai bună după cum ziceam (după părerea mea personală, nu şi de pe Google) următoarea aparţinând persoanei amintite, piesă ce va rămâne veşnic alături de buna dispoziţie care dă pe alături de multe ori la mine (prietenii ştiu de ce). Aşadar enjoy!
      Piesa House al anului 2009: Fatboy Slim VS. Fedde Le Grand - Praise You (Fedde Le Grand Dub Mix)
      Cea mai bună piesă house scoasă pe piaţă de până acum: Tristan Garner  - Caribe
      Pentru cunoscătorii de gen, DJ Tristan Garner s-a aflat în Mall-ul Sucevei la sfârşitul anului trecut, mai exact în decembrie 2008, unde a mixat la etaj după super-concertul Akcent din zona food court spre deliciul celor prezenţi.