Decembrie 2009. Sărbătorile în România au ajuns. Au ajuns şi deja s-au dus. Ca în fiecare an, parcă mult prea repede trec zilele de Crăciun, aşa cum ne... "trece vremea şi ne trecem şi noi...". Au ajuns cu greu mai ales datorită crizei - de data asta de zăpadă - cea care dă farmec Crăciunului, dă farmec anotimpului iernatic şi spiritului de sărbătoare. Sărbătorile de iarnă pornind de la începuturi şi până prin secolele trecute erau de o semnificaţie aparte, erau mirifice într-un cuvânt. Toată lumea se bucura la propriu de tot ceea ce simboliza şi încă (cred) că simbolizează pentru toţi Crăciunul în sine. Omul simplu din trecut aştepta cu nerăbdare luna decembrie când aproape de sfârşitul ei "gusta" sufleteşte din plin din sărbătoarea marcantă ce e prezentă şi acum în calendarele ortodoxe: Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă unii încercau să fie mai buni doar prin încercarea de a evita să mai jignească prin tot felul de cuvinte defăimătoare, alţii îşi hrăneau sufletul cu rugăciuni şi ţineau ceea ce numim noi astăzi (superficial) post încercând totodată să fie mai buni cu ceilalţi. Am făcut o mică introducere pe cât posibil a ceea ce credem noi că s-a păstrat de-a lungul vremurii. Dar astăzi, atenţia cetăţeanului, credinciosului, omului, fiinţei etc... tc...c... este captată spre alte idealuri: grosimea tulpinii bradului de Crăciun cât şi lungimea sa (a nu se confunda cu alte lucruri adorate de nevastă), de intenţia de a deschide uşa la câţi mai puţini colindători, masa să fie plină de bucate, patul umplut cu o singură bucăţică achiziţionată de vizavi de METRO, muzica să lălăie pe şi în buricii manelistelor de moment şi bineînţeles porcul să fie mai darnic la cântărire decât cel de anul trecut.
      Toate acestea mă fac să cred că mentalitatea tuturor merge dinspre "bine" înspre prostie maximă, deşi ce rămâne totuşi de apreciat (chiar pe bune?!) sunt datinile şi obiceiurile de care avem parte fără doar şi poate în centrul oraşelor în care locuim.

      Tradiţia se pierde cu siguranţă iar nouă nu ne pasă. Ba mai mult ne interesează să găsim prezervative la pachet în hypermarket-ul preferat (nu de alta, dar în ultima vreme mai mult e gol pe raft - românii's harnici u know...) ca să treacă sărbătorile şi să le simţim cu plăcere. Că plăcerea asta e cuvenită pentru unii că a fost un an greu se înţelege. Dar ea mai este şi mult dorită de unii, iar asta e o problematică ce nu mi-o voi explica niciodată.
      Trecând de la plăceri carnale, palpabile şi de bun gust&augur trecem puţin la politichie. După cum se ştie, cheliuţă e din nou Preşedinte ceea ce ne încurajează teribil de tare. Anul 2010 se preconizează a fi unul oribil (puţin spus) din punct de vedere economic, ne pasc multe disponibilizări (slavă Domnului că mama nu lucrează, ca să simt diferenţa) iar minimul de economie deşi va ajunge pe undeva pe la 700 lei, bani pentru plătirea lor sigur nu se vor găsi. Aşa că dacă aţi cheltuit toţi banii să umpleţi desaga moşului nu aţi procedat întocmai bine.
      În 2010, 2010 motive vom avea să o roim în Jermania la muncă pentru un trai mult mai bun aşa cum România nu ni l-a oferit vreodată. Şi deşi ea îl garantează că va veni, eu unul sunt foarte realist: Fuck România. Nu e un secret faptul că mulţi din cei plecaţi afară la pus căpşuni în lădiţe au revenit în ţară pentru a umple cancelariile şcolilor. Cu siguranţă că cel care a reuşit să umple câteva zeci de lădiţe zilnic cu fructe, cunoaşte şi multă botanică şi poate fi profesor la orice oră. Păi stau şi mă gândesc în sinea mea, cât de botanist poţi fi ca să renunţi şi să revii acasă datorită palavrelor promise? Sau poate doar şira spinării împreună cu durerea au un cuvânt de spus. Va fi amar de noi dacă vom continua să credem că totul va fi roz cât ai zice Boc-Poc. Atunci când România va garanta unui tânăr un loc de muncă, când vom avea un sistem ca-n basme măcar cu 2000 euro pe lună salariul şi cu locuinţa asigurată de stat mai ales pentru noii însurăţei atunci să aibă pretenţia să mergem la vot. Până atunci ştampilăm precum (a) românul de mai jos a votat pe un închipuit *ulică Frânaru'. Ideea lui nu e rea, e doar ruşinoasă şi care pe unii nu îi reprezintă. În acea zi în care am fost observator la alegeri la o secţie de votare din Suceava omuleţul cu pricina a trecut pe lângă mine dar eu unul nu-l văzuşi. Sper doar să nu mă fi îmbolnăvit de prostie de la el deşi de o persoană infectată cu gripă aviară sau porcină sigur am dat din moment ce am cunoscut 1064 de persoane în total în doar 18 ore.
Dar ca să nu vă sperii la maxim(us) la final vă las în compania celebrei deja Cristina Rus si a unei piese foarte drăguţe, o melodie ce merită ascultată mai ales după o masă copioasă acum de Sărbători alături de 2 sticle de vin cu partenerul de... "dans".
Pfiuu... mi s-a încălzit atmosfera deja. Să ne vedem sănătoşi şi mai voioşi la anul promiţându-ne totodată că nu o să pierdem speranţa cea care... până la urmă... moare ultima:) La mulţi ani tuturor şi aveţi grijă de voi.